Radiațiile UV și importanța utilizării ochelarilor de soare

radiatiile-uv-si-importanta-utilizarii-ochelarilor-de-soareDeși nu putem vedea razele ultraviolete, acestea sunt omniprezente, iar părerea conform căreia în zilele înnorate nu avem nevoie de ochelari de soare, este greșită. Printre organele pe care ni le pot afecta, se număra și ochii. Cele mai cunoscute afecțiuni cauzate de expunerea prelungită la soare au drept consecință apariția cataractei, a degenerescenței maculare sau a fotokeratitei.
Subțierea stratului de ozon odată cu trecerea timpului, altitudinea la care ne aflăm și suprafețele reflectante (apa, zăpada) cu care intrăm în contact sunt factori ce accentuează efectul nociv al razelor UV.

Pentru a ne proteja în permanență ochii, indiferent de locul în care ne aflăm, este recomandat să purtăm ochelari de soare cu lentile polarizate. Filtrul polarizant încorporat în lentilă, prezintă o serie de filtre dispuse vertical, paralele, care blochează radiațiile UV dăunătoare. Efectul vizual pe care îl remarcăm constă în reducerea reflexiilor deranjante, contrast clar și culori naturale. Mai mult de atât, acest tip de lentile reduce senzația de oboseală oculară.
Culoarea lentilei este un aspect foarte important de luat în calcul în alegerea perechii de ochelari. Nuanțele de maro au proprietatea de a reduce lumina de frecventă înaltă. Tonurile închise de negru și gri estompează cantitatea de lumină și oferă culori naturale.Verdele absoarbe lumina albastră, oferă contrast și cea mai bună acuitate vizuală dintre toate variantele. Gamele de roz și mov: ofertă cel mai bun contrast pe fundal verde sau albastru, de aceea reprezintă cea mai bună alegere pentru pescuit, sporturi pe apă sau vânătoare. Galbenul, portocaliul și auriul au capacitatea de absoarbe cantitatea de lumină albastră.
Astfel, având la dispoziție atâtea variante, procesul de alegere al ochelarilor de soare potriviți se simplifică în funcție de nevoia pe care o avem.

Fotofobia

shutterstock_171518663Fotofobia este un simptom relativ frecvent, resimțit la nivel ocular, caracterizat prin hipersensibilitate la lumină atât naturală, cât și artificială. Este normal să resimțim disconfort la trecerea de la întuneric la lumină sau invers, până când ochii se obișnuiesc, însă acest lucru nu trebuie să implice iritație sau durere a ochilor. În cazul fotofobiei, persoanele au tendința de a închide ochii pentru a bloca razele luminoase să intre în ochi.

Deși este un simptom des întâlnit, nu în toate situațiile este vorba despre o afecțiune oculară gravă. În unele cazuri, această sensibilitate resimțită poate fi efectul oboselii și al suprasolicitării ochilor. Când vine vorba de un diagnostic clar, persoanele în cauză acuză dureri de cap, greață, dureri oculare sau vedere încețoșată. În cazurile grave, această afectiune poate trăda eroziunile coreene, apărute atunci când filmul lacrimal insuficient nu lubrifiază suprafața oculară, care se usucă. Întreruperea filmului lacrimal duce la expunerea corneei, favorizând riscul apariției leziunii.

Predispoziție mai mare pentru apariția fotofobiei este la persoanele care au ochii deschiși la culoare (albaștri sau verzi) deoarece expunerea la lumină este una mai mare la ei, față de persoanele cu ochi închiși (negri sau căprui).
În situația în care, această sensibilitate se resimte intens și afectează calitatea vieții, este recomandat un consult oftalmologic. În cazurile minore, este nevoie de portul regulat al ochelarilor de soare sau cu lentile heliomate, pentru diminuarea senzațiilor neplăcute. Pentru persoanele care resimt manifestări și la lumină artificială, se recomandă ochelari de protecție cu filtru de calculator, ce estompează lumina excesivă ce intră în ochi.

În cazul în care apare eroziunea corneană, prezentarea la medic este esențială și urgentă. Tratamentul constă în medicație topică (picături) și presupune control periodic.

Desfășurarea consultului oftalmologic (ce se întâmplă în cabinet)

shutterstock_129509285Printre primele aspecte care se discută în cabinet sunt legate de vârstă, iar întrebarea imediat următoare privește prescripția anterioară a pacientului. În acest sens, este recomandat să aveți asupra dumneavoastră un istoric al recomandărilor oftalmologice, dacă acestea există, pentru ca medical sau optometristul să le aibă în vedere, acolo unde cazul.

Următorul subiect de interes pentru specialist îl reprezintă motivul pentru care ați decis să efectuați controlul. În situația în care acesta s-a efectuat în urma resimțirii unor neplăceri la nivelul ochiului, atunci trebuie să furnizați detalii amănunțite cu privire la simptomatologie: de cât timp persistă, cât de frecvente sunt, cât de intens se resimte și dacă știți factorii care au determinat apariția ei.

După discuția de început, în care specialistul și-a conturat ideea cu privire la un eventual diagnostic, vi se va face o măsurătoare orientativă la un apărat numit în termeni populari “dioptron”. În urma măsurătorii, medicul sau optometristul vă va face o probă cu lentile pentru a fi mai aproape de valorile dioptriei.

Pentru stabilirea corecției finale, prin intermediul unui optotip, vi se va testa acuitatea vizuală pentru fiecare ochi în parte. Astfel, literele vor fi proiectate la o distanță de 3-5m și va trebui să le vedeți la o dimensiune din ce în ce mai mică, în timp ce specialistul vă va schimba pe rând mai multe lentile cu diferite dioptrii. În funcție de valorile cu care literele devin mai ușor de citit, se stabilesc dioptriile cu care acuitatea vizuală este cât mai apropiată de 100%. În urma acestui test de refracție se eliberează prescripția de ochelari.

Presbiopia

bitmap-2În jurul vârstei de 40 de ani, observăm cum acuitatea vizuală scade, obiectele aflate în imediata noastră apropiere devin neclare și avem tendința de a îndepărta planul de lucru tot mai mult. Astfel, ia naștere afecțiunea ce poartă numele de “presbiopie”. Aceasta reprezintă o stare fiziologică aflată în strânsă legătură cu procesul de îmbătrânire. Este un fenomen natural ce constă în rigidizarea și pierderea elasticității cristalinului (lentila naturală a ochiului).

Odată ce se instalează, presbiopia continuă să evolueze până în jurul vârstei de 60 – 65 de ani,. Lipsa de acomodație a cristalinului se poate compensa numai cu ajutorul lentilelor (prin ochelari, lentile de contact, implant de cristalin artificial).

Una dintre alternative este reprezentată de lentilele de contact multifocale, care oferă o vedere clară, în funcție de distanța la care privim, de luminozitate și de dimensiunea pupilelor.

Cea de-a doua soluție este dată de lentilele aeriene, atât pentru distanță, cât și pentru citit. Deoarece mulți dintre pacienți nu sunt confortabili cu ideea de a schimba două perechi de ochelari, alternativele ce stau la dispoziție sunt lentilele bifocale sau cele progresive. Lentilele bifocale au inserate ambele zone de interes, cea pentru aproape fiind plasată într-o “pastila” în partea de jos a lentilei. Lentilele progresive, spre deosebire de cele bifocale, ofertă un confort sporit purtătorului deoarece asigură o vedere clară în orice context, datorită distribuției dioptriei progresiv, pe toată suprafața lentilei. În funcție de distanța unde dorește să privească, pacientul mută privirea mai sus sau mai jos, iar lentila oferă dioptria potrivită.

Indiferent de soluția pe care o preferați, sfătuiți-vă cu un specialist (medic oftalmolog sau optometrist).