Strabismul

bitmap-1Strabismul este o afecțiune vizuală care apare predominant în copilărie, prin care ochii nu au capacitatea de a focaliza imaginea simultan. În termeni medicali, înseamnă lipsa de paralelism a axelor oculare . Practic, când privesc la distanță, ochii sănătoși sunt paraleli, iar când privesc în planul apropiat, axele se încrucișează (converg), pentru formarea imaginii. În cazul strabismului, unul dintre ochi “fuge”, fie înspre exterior, fie înspre interior, iar creierul percepe, o perioadă de timp, două imagini diferite.

Strabismul se poate manifesta sub două forme: divergent sau convergent. În cazul strabismului divergent, devierea axei se face spre exterior (tâmplă), iar în cazul celui convergent, spre interior (nas).

Încă de la primele semne în care ochiul micuțului “fuge”, este nevoie de un consult medical în acest sens. Orice deviere a ochilor după vârsta de 6 luni este considerată patologică și trebuie investigată imediat. Variantele de tratament sunt stabilite de către specialist după determinarea tipului de strabism.

În unele cazuri, atunci când apare ambliopia (ochiul leneș), se poate apela la ocluzia (acoperirea) ochiului sănătos, cu scopul de a forța ochiul mai slab. În această situație, întrerupând fuziunea dintre cei doi ochi, cel cu problemă va prelua controlul asupra formării imaginilor.

Majoritatea cazurilor de strabism convergent se corectează cu ajutorul ochelarilor de vedere, care preiau efortul necesar acomodației. Odată ce efortul a fost anulat prin purtarea ochelarilor, în momentul în care pacientul dă jos ochelarii, ochiul va fugi mai tare decât înainte deoarece se vede nevoit să facă din nou efort, dar pe care nu-l poate susține. Astfel, purtarea constantă a ochelarilor are ca rezultat alinierea axelor ochilor.