Ce faci când copilul tău îți spune că nu vede bine la tablă?

shutterstock_82772467Una dintre cele mai răspândite defecte oculare ce debutează încă din copilărie este miopia. Începutul este marcat în jurul vârstei școlare (la 7-8 ani) și evoluează până în jurul vârstei de 20-25 ani.

Primele semne ce indică prezența acestei afecțiuni sunt ușor vizibile, copilul având tendința de a privi în distanță cu ochii întredeschiși sau se poate apropia foarte mult de un obiect pentru a-l putea vedea mai bine. De asemenea, cei mici pot acuza vedere încețoșată și se pot plânge că nu disting foarte bine atunci când privesc în distanță.

Cauzele apariției miopiei pot fi determinate de genetică, fiind moștenită, însă dacă unul dintre părinți nu suferă de această problemă oculară, nu înseamnă că nici copilul nu va fi afectat. De cele mai multe ori, miopia se instalează din cauza faptului că ochii au crescut prea mult în lungime, iar din acel moment, miopia poate crește sau stagna.

Determinarea dioptriilor se face prin administrarea picăturilor cicloplegice, care permit aparaturii medicale citirea valorilor corecte și reale în scop de diagnostic. Odată măsurate dioptriile, compensarea viciului de refracție se face prin intermediul lentilelor divergente “cu minus”care pot fi sub forma unor ochelari de vedere sau lentile de contact.

Ca recomandări adiționale, pe lângă prescripția medicală, sunt pauzele de 5 minute după o oră de lucru ce solicită vederea de aproape, reducerea timpului petrecut în fața ecranelor digitale, controlarea poziției la citit și scris și nu în ultimul rând, control oftalmologic la fiecare 6 luni.